Cum arata un baiat destept

N-a aparut niciodata pe prima pagina a ziarelor. Fotografia lui nu e in nici o baza de date a vreunei agentii de presa. Nu-l gasesti in nicio statistica. Sigur, formularea fara perdea ar fi: ‘’Nu si-a dorit sa-l gasesti nicaieri’’. Nu iese aproape niciodata in public in compania unei femei, desi background-ul financiar sau cultural le-ar face pe trei sferturi din fetele din oras sa se indragosteasca de el.

Portretul lui nu este decat o enumerare sacaietoare de propozitii negative. Asta-i felul lui prin care trece prin lume. Oralul colectiv nu poate sa faca afirmatii despre el. E omul care traieste in folclorul urban doar prin negatii. Cu cat stie lumea mai putin despre el, cu atat e el mai puternic. E unul dintre putinii oameni din high-life pe care nu-i poti santaja cu nimic.

Cand iese in lume intra in local intodeauna singur. Nu cauta mesele retrase. Dimpotriva, se plaseaza mereu unde e forfota mai mare. Se lasa usor pe spate si da impresia ca mintea lui fuge in alte dimensiuni, cand de fapt el sta si asculta. Niciodata nu se aseaza la masa cuiva, intotdeuana cineva se aseaza la masa lui. Iar ‘’cineva’’ nu este niciodata de sex feminin.

Il vei recunoaste imediat. Are cativa ani peste granita varstei de 30, poarta ochelari cu lentila dreptunghiulara si rama subtire. Se imbraca tot timpul lejer si corect. Pe pieptul camasilor sale nu vezi niciodata crocodili, calareti sau jucatori de golf, peceti obligatorii pentru oamenii de afaceri care ating un anumit statut. Ba mai mult, in miezul verii, in zilele cu vipie, sta la terasa in sandale la care renunta repede pentru a se se aseza turceste in scaun. Arata ca nu-i pasa ce haine pune pe el. A invartit suficient de multi bani la viata lui incat s-a plictisit de dogma tinutelor business. Camasile apretate, cu butoni, sunt pentru juniori, nu pentru el. El nu mai are nimic de dovedit.

Cand il prinzi singur la o terasa, pe malul lacului, se intampla sa-l mai vezi citind. Nu-l intereseaza tabloidele. Sau, in nici un caz, nu trebuie sa arate in public ca rasfoieste presa subtire. Sta turceste, cum spuneam, si lectureaza carti despre Mossad si francmasonerie. Daca n-as fi stiut ca a coborat dintr-o masina suficient de confortabila venind de la un meeting sau ceva, as fi zis ca e un doctorand, boem, care a picat din biblioteca in buricul targului.

Cand e singur bea doar cafea si apa plata, cand e insotit comanda whisky si rasuceste intre degete o tigara fina. Asta vara i-am surprins cateva discutii pe care le avea la masa lui. De fiecare data partenerii erau mai in varsta decat el.

N-am habar cum il cheama. Si nici nu cred ca voi afla vreodata. Chiar daca se gaseste la varsta critica, la care dorintele de a-si creea o familie iau mintile oricarui barbat, nu-l vad in stare sa-si piarda mintile dupa o fetiscana careia sa-i faca apoi reality show la televiziune. Ma intalnesc cu el atat de des incat uneori mi se pare firesc sa ma inclin si sa il salut. Dar el nu-si oboseste niciodata ochii privind oameni. El doar ii asculta. Duce o viata ascunsa, dar nu se fereste de nimeni. Stie cate ceva despre fiecare. Iar eu cu cat stiu mai multe despre el, cu atat il cunosc mai putin.