Pygmalion modern

de Gabriel Cotabita

Am să încerc să clarific un element care a stârnit controverse şi animozităţi în postarea anterioară! Şi anume paragraful referitor la neamestecul castelor. A mai contribuit şi dorinţa expresă a unei prietene bune de-a mea de a avea o explicaţie la faptul că foarte mulţi bărbaţi buni, şi aici nu ne referim la termenul colocvial de „bunăciune”, se încurcă cu femei carenu-i merită, ba, mai mult, mai şi suferă din cauza asta.
Am o oarecare îndrituire de a vorbi despre acest subiect pentru că l-am şi trăit de câteva ori, fără să mă consider din acea categorie specială a bărbaţilot buni! (modestia vine de la zborul cu avionul şi nedormitul de 24 de ore!)
Am să încerc să explic cât mai inginereşte: Cred că la baza alegerilor greşite stă mitul care a generat, după părerea mea, şi complexul iui Pygmalion.
Nouă bărbaţilor ne place foarte mult să ne probăm capacităţile creatoare, de modelare a femeilor. Şi pentru că cele dotate intelectual nu se lasă, ne repezim spre cele mai sărăcuţe cu duhul.
Ce poate fi mai fascinant pentru un bărbat, decât să ia un pumn de ţărână şi prin harul său să-l transforme în aur. Să ia bucata de piatră brută şi cu talentul său de Michelangelo să o transforme într-o statuie din marmura cea mai fină! Pe Galateea o cautăm în cele mai sordide locuri cu putinţă şi încercăm să o transformăm în acel model ideal de femeie pe care, tocmai pentru că e ideal şi, poate, din cauza faptului că nu ştim ce vrem, nu o să-i dăm viaţă niciodată.
Eu chiar cred că povestea are şi un final modificat. În sensul că, atunci când Galateea a primit viaţă de la zeii înduplecaţi de rugăminţile lui Pygmalion, s-a uitat la cel ce o crease, l-a găsit cam nespălat şi desuet şi a plecat să-şi găsească ea masculul pe care şi-l dorea! Şi aşa a apărut suferinţa la bărbaţii „talentaţi”.
Pentru a ne arăta că se poate, G.B. Shaw a mai făcut şi el un Pygmalion, pe baza căruia, ulterior s-a făcut musicalul şi apoi filmul My Fair Lady. Aceeaşi poveste, de data asta un pariu, câştigat sau pierdut de Higgins, cine ştie! Totul se termină cu happy end, pentru că se demonstrează doar că se poate schimba, transforma o persoană simplă, într-o doamnă, cel puţin să pară aşa!
Dar aceste transformări le vedem zilnic în faţa ochilor noştri uimiţi. Cu ce sunt diferite piţipoancele (nu există în DEX, dar termenul se foloseşte de câteva decenii!) de azi prin origine, de florăreasa lui Shaw? Cu nimic, doar că nimeni nu le învaţă gramatică şi bune maniere. Există doar unii Pygmalioni mai mici care bagă şi ei în ele ce au. Nişte bănuţi! Că în rest nici ei nu sunt mai buni! Le ţin în haine scumpe, ermetic mulate ca nu cumva să se scurgă zoaiele din ele. Dar măcar fac parte din aceeaşi lume!
De ce ne uităm după aceste fete şi noi ceilalţi, cei de la care aveţi pretenţii? Pentru că pare mai simplu! E mai comod, nu trebuie să dai prea multe explicaţii. Nu încearcă persoana respectivă să te schimbe pe tine!
Da Doamnelor, aţi auzit bine! Marea dumneavostră majoritate încercaţi pe toate căile să dovediţi că un bărbat se poate schimba, că are logică, că va aprecia calea cea dreaptă(aşa cum o vedeţi voi!) pe care o impuneţi unilateral, pretinzând după aceea că asta era soluţia agreată de amândoi.
Rezultatul e că bărbaţii se refugiază la fetele mai „naive” pe care să le modeleze aşa cum cred ei ( o nenorocire!), iar voi, doamnelor, vă lamentaţi că toţi bărbaţii sunt la fel şi nu apreciază o femeie independentă, deşteaptă, etc., care nu se lasă „călcată în picioare”.
Penibile ambele situaţii!
Faptul că am evoluat spiritual, că ne-a crescut nivelul cunoştiinţelor, în loc să ne dezvolte uşurinţa de a-l înţelege pe cel de lângă noi şi de a ne bucura, ne dezvoltă dogme, principii, tabieturi, pe care ne credem îndreptăţiţi să le avem şi de la care nu ne abatem pentru că, nu? Sigur că da! Suntem într-o clasă superioară.
Aşa că, staţi cu ai voştri, cu oameni cu care aveţi ce vorbi şi înainte şi după, de la care aveţi ce învăţa şi pe care-i puteţi învăţa, începând însă de la un nivel minim acceptat şi nu vă impuneţi punctul de vedere. Învăţaţi bridge! Se joacă în doi şi te învaţă disciplina echipei de doi. Nu-i mai modelaţi pe alţii, descoperiţi-vă pe voi!
Atenţie! Toţi cei care vor comenta cu „da, aşa e, dar…” sunt în greşeală! Căutaţi oameni cu care aveţi ce vorbi, care să vă incite sexual şi intelectual şi acceptaţi-i aşa cum sunt, convieţuiţi cu ei, nu încercaţi să-i schimbaţi. Inexorabil îi veţi îndepărta!